Am fost atât de preocupat de creșterea mea întârziată, încât nu am mai putut să revin o vreme aici și să vă povestesc despre viața mea. Mi-am concentrat toate eforturile ca să recuperez timpul pierdut. Și sunt mândru să vă anunț că sunt aproape bine, acum.

Însă nu vă puteți imagina cât am fost de obosit. Toate rezervele mele au fost epuizate, însă am avut noroc cu doctorul meu – Ionel, veți mai auzi de el – care m-a revigorat cu niște vitamine, în urmă cu câteva săptămâni, și acum ma simt mult mai bine. Cât despre Anne Marie, ea se bucură de mine în fiecare dimineață, iar de curând o văd adesea aplecându-se către mine și frații mei, zoom, ne privește din toate unghiurile și nu știu dacă e o vizită de control, de monitorizare sau pur și simplu de curtoazie. Și-apoi îmi spune: ”Bob, nu trebuie să îți faci griji, vreau doar să te vadă și fanii noștri de pe Instagram.” Însă eu, unul, până să îmi explice Anne, nu știam ce înseamnă asta. S-ar părea că e ceva la modă – eu nu eram la curent, și oricum, am prea multe pe cap în momentul ăsta. Auzisem câte ceva despre Facebook, însă au apărut tot felul de noutăți între timp. Ah, iar Anne m-a rugat, de asemenea: ”Bob, nu uita să transmiți mai departe contul nostru de Instagram: @domeniileclos .” Iată, de acum știți unde să mă găsiți.

Am avut parte, în urmă cu câteva săptămâni, de niște momente foarte stresante, dar și de o pățanie amuzantă. Să vă povestesc de la început.

Eram încă micuț – de fapt abia scosesem capul în lume, și puteam să văd cât de cât ce se întâmplă în jurul meu. Îl vedeam pe Ionel și pe echipa lui, care făceau un zgomot teribil care mă împiedica să mă concentrez la procesul meu de creștere. Nu râdeți, chiar e un proces complex, care cere enorm de multă concentrare! Dar în fine, curios din fire, m-am aplecat să văd mai bine și mi-am dat seama că făceau niște gropi în pământ. Nu am știut atunci de ce, însă câteva zile mai târziu, au revenit și au plantat în locul acela o mică bucată de lemn, și apoi încă una, puțin mai mare.

?

Ei, bine, după câteva zile am înțeles că mica noastră familie avea să se mărească. Acolo unde frații și surorile mele nu au mai văzut lumina zilei, sau nu au rezistat din pricina condițiilor meteo ostile, echipa aceasta de oameni a venit să planteze noi părinți – deocamdată mici, foarte mici.

Dar abia mult mai târziu am înțeles toate acestea. Mai precis, atunci când am văzut niște frunze mici, la nivelul solului – și cum știu că noul cuplu de viitori părinți e încă mult prea tânăr ca să dea naștere boabelor de struguri, mi-am propus să îi veghez, până va sosi momentul, în aproximativ doi ani, să am o nouă serie de verișori mai mici.

Bun, asta a fost tot pentru astăzi, eu voi continua să cresc. De fapt,  între timp, mă pregătesc pentru cea mai frumoasă sărbătoare de care au parte viile – balul debutanților, dar asta e o altă poveste, mai am de lucru până să îmbrac cele mai frumoase veșminte și să merg la dans.

Pentru mai multa libertate mi-am deschis o adresa de mail, astfel imi puteti scrie direct : bob.closdescolombes@gmail

Apropos, voi în ce ținută mă vedeți îmbrăcat la marele bal?

Astept cu nerabdare raspunsurile voastre pe email!

Bob