Micul Paris în 2017

Vă promisesem că vă voi povesti despre weekendul meu absolut delicios la București, cu ocazia Salonului GoodWine Platinum.

În prima zi, atmosfera agreabilă și ambianța prietenoasă creată de diversele crame prezente au făcut ca numeroasele interacțiuni de la standul Clos să fie cu atât mai frumoase.

Încă o dată, Viognier-ul nostru 2015 a avut un succes enorm – atât de repede i s-a dus vorba, că încă din prima seară, la standul Oldteam, distribuitorul oficial al Salonului, nu mai rămăsese nicio sticlă. Spre bucuria iubitorilor acestui vin, am mai avut totuși câteva sticle și pentru duminică.

Iar în așteptarea acestor iubitori de vin, duminică dimineața, pe terasa de la Hilton, trageam aer adânc în piept, respirând mirosul acela specific, atmosfera unui oraș mare, duminică dimineața. Afară era călduț și plouase puțin, iar în aer se simțea miros de bitum, așa cum se întâmplă și cu unele vinuri, de exemplu, Syrah Clos des Colombes 2014 – dar mai presus de toate se simțea calmul acela familiar, mașinile aproape lipseau din peisaj, era duminică și era normal. Aproape ca la Clos, dar în același timp e atât de diferit, iar asta îmi place mult, să trăiesc altfel de experiențe din când în când…

Ca de exemplu vineri seară, în timp ce stăteam pe terasa restaurantului Bistrot Français – un loc pe care vi-l recomand, à propos, și despre care vă voi mai vorbi și puteți să îmi scrieți și voi, eu ador decorul, amabilitatea personalului, calitatea și originalitatea felurilor de mâncare – ascultam notele muzicii de la Ateneu, care purtate parcă de un vânt favorabil, traversau pereții și ferestrele acestei clădiri legendare și ajungeau până la masa noastră, ca să ne facă seara și mai agreabilă.

Iar când mi-am îndreptat privirea spre oamenii care ieșeau atât de fericiți de la concert, am închis ochii și am avut impresia că sunt într-o altă lume, cu totul nouă – la Clos, păsările cântă adesea, nu tot timpul în armonie, și cu siguranță fără vioară – însă acolo, la doi pași de Ateneu, ascultând o muzică atât de bine stăpânită, captivantă, pătrunzătoatre și vie, aveam impresia că sunt pe platoul de filmare a unui film care aduce un omagiu Micului Paris. Îmi imaginam cabrioletele și pe proprietarii lor, alături de soțiile lor elegante, îmbrăcate după ultima modă de la Paris. Mă imaginam împreună cu familia mea din România ieșind de la un concert, iar în drum spre casă, oprindu-ne pe bulevardul Victoria, la terasa unei cafenele chic, la Capșa sau la Continental, asta dacă nu ne-am fi întâlnit cu alți prieteni și am fi mers la Cafeneaua Flora, unde am fi băut un pahar de vin alb sau o ciocolată caldă, pe timp de iarnă. Nu căutați prea multă nostalgie în cuvintele mele, doar un atașament puternic pentru o viață pe care din păcate nu am descoperit-o niciodată, dar care mă fascinează.

În același timp, e o bucurie pentru mine să văd că din ce în ce mai mulți oameni, și în special tineri, caută să înțeleagă, să descopere, să deguste și să dialogheze cu noi, producătorii de vin. Știu să vorbească despre vin și să aducă critici întemeiate, inteligente, și să pună întrebări care dau naștere unor dialoguri fructuoase. De pildă, avem din ce în ce mai puține comenzi pentru vinuri dulci sau semi-dulci, ceea ce pentru mine este o veste îmbucurătoare.

De aceea îmi face atât de mare plăcere contactul cu voi, iubitorii de vin, pe care am ocazia să îi cunosc fie la evenimente, fie aici, la Clos.

Și dacă vara asta decideți să petreceți câteva zile de vacanță pe litoralul românesc, nu ezitați să ne faceți o vizită.

Sunteți cât se poate de bineveniți.